Cele mai frumoase obiecte de pe cerul de toamnă – ce putem observa din septembrie până în noiembrie?
Toamna este o perioadă deosebită pentru pasionații de astronomie. Zilele devin tot mai scurte, se întunecă mai devreme, iar nopțile sunt din ce în ce mai lungi. Nu mai trebuie să așteptăm până târziu pentru a scoate binoclul sau pentru a instala telescopul.
Și aspectul cerului se schimbă treptat. În septembrie ne mai însoțesc stelele caracteristice cerului de vară și Triunghiul de Vară, în timp ce spre est încep să apară constelațiile specifice toamnei. În octombrie și noiembrie, Pegasus, Andromeda, Cassiopeia și Perseus ajung într-o poziție tot mai favorabilă pentru observații, iar în a doua parte a toamnei își fac apariția și primii vestitori ai cerului de iarnă: Pleiadele, Taurus și Orion.
Din acest motiv, toamna este o perioadă excelentă și pentru cei care abia acum încep să descopere cerul. Cu ochiul liber, cu un binoclu sau cu un telescop de dimensiuni mici putem descoperi numeroase obiecte spectaculoase.
Odată cu începutul toamnei astronomice, cerul de vară nu dispare de pe o zi pe alta. În septembrie și la începutul lunii octombrie putem recunoaște cu ușurință Triunghiul de Vară, format din trei stele strălucitoare: Vega, Deneb și Altair.
Vega este cea mai strălucitoare stea din constelația Lyra, Deneb aparține constelației Cygnus, iar Altair constelației Aquila. Dacă observăm dintr-un loc întunecat, departe de poluarea luminoasă, în această regiune putem vedea și banda difuză a Căii Lactee.
Merită să explorăm cu binoclul în special regiunea constelației Cygnus. Câmpurile stelare bogate ale Căii Lactee umplu aproape complet câmpul vizual, iar chiar și un binoclu simplu de 8×45 sau 10×50 ne va arăta numeroase stele invizibile cu ochiul liber.
Dacă vrem să învățăm să ne orientăm pe cer în timpul toamnei, unul dintre cele mai bune puncte de plecare este Marele Pătrat al lui Pegasus.
Patru stele relativ strălucitoare formează un pătrat uriaș pe cer. În septembrie îl putem căuta spre est în timpul serii, iar în octombrie și noiembrie ajunge tot mai sus pe bolta cerească.
Marele Pătrat este important și pentru că ne ajută să găsim mai ușor constelația Andromeda și, pornind de aici, unul dintre cele mai cunoscute obiecte deep-sky ale cerului de toamnă: Galaxia Andromeda.
Galaxia Andromeda (M31) este unul dintre cele mai potrivite obiecte de toamnă pentru astronomii începători.
Se află la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de noi. Asta înseamnă că, atunci când o privim prin telescop, vedem lumină care și-a început călătoria spre noi cu mai bine de două milioane și jumătate de ani în urmă.
Sub un cer întunecat, M31 poate fi observată chiar și cu ochiul liber, ca o pată slabă și difuză. Cu binoclul devine mult mai ușor de identificat, iar printr-un telescop mic se evidențiază bine regiunea centrală, mai luminoasă, a galaxiei.
Nu trebuie însă să ne așteptăm la imaginea colorată a unei galaxii spirale pe care o vedem în fotografii. Vizual, M31 apare în principal ca o pată difuză și alungită. Experiența rămâne însă una impresionantă: privim cu propriii ochi o altă galaxie.
Toamna merită să învățăm să recunoaștem și constelația Cassiopeia. Datorită formei sale caracteristice de W sau M, este una dintre cele mai ușor de identificat constelații de pe cer.
Cassiopeia se află într-o regiune bogată a Căii Lactee, astfel încât zona este foarte interesantă chiar și atunci când este explorată cu un binoclu.
În plus, este un reper excelent pentru orientare. Cu ajutorul ei putem găsi mai ușor Galaxia Andromeda și obiectele aflate în regiunea constelației Perseus.
Roiul Dublu din Perseus este unul dintre cele mai spectaculoase obiecte de toamnă pentru observațiile cu binoclul.
Este format, de fapt, din două roiuri stelare deschise, NGC 869 și NGC 884, care pe cer apar foarte aproape unul de celălalt.
Sub un cer întunecat pot fi sesizate chiar și cu ochiul liber ca o mică zonă difuză, însă prin binoclu devin cu adevărat spectaculoase. Cu un telescop și o mărire redusă, câmpul vizual se umple cu un număr impresionant de stele.
Acesta este unul dintre acele obiecte pentru care o mărire mare nu oferă neapărat cea mai frumoasă imagine. Un binoclu bun sau un telescop cu un câmp vizual larg poate oferi o experiență mult mai plăcută.
Pe măsură ce înaintăm în toamnă, Pleiadele (M45) apar din ce în ce mai devreme pe cer.
Acest roi stelar deschis din constelația Taurus se află la aproximativ 440 de ani-lumină de noi. Cu ochiul liber putem recunoaște cu ușurință șase sau șapte dintre stelele sale, însă prin binoclu apar zeci de stele strălucitoare.
Datorită dimensiunii sale aparent mari, Pleiadele nu sunt un obiect care necesită măriri mari. Într-un binoclu de 8×42 sau 10×50, întregul roi încape frumos în câmpul vizual.
Începând din octombrie, Pleiadele devin tot mai bine poziționate pentru observații, iar în noiembrie sunt deja unul dintre cele mai ușor de recunoscut roiuri stelare de pe cerul de seară.
La sfârșitul toamnei își face apariția și una dintre cele mai spectaculoase constelații ale cerului de iarnă.
În serile de noiembrie, Orion răsare din ce în ce mai devreme. Aici găsim steaua roșiatică Betelgeuse și steaua alb-albăstruie Rigel. Sub Centura lui Orion putem găsi și una dintre cele mai cunoscute nebuloase de pe cer: Nebuloasa Orion (M42).
M42 poate fi observată deja cu un binoclu, iar printr-un telescop mic devine vizibilă structura neregulată a nebuloasei, împreună cu grupul de stele din centrul acesteia, cunoscut sub numele de Trapez.
Deși Orion este considerată în primul rând o constelație de iarnă, la sfârșitul toamnei merită deja să urmărim cerul estic: sezonul observațiilor de iarnă se apropie.
Să nu uităm nici de planete
Cerul de toamnă nu înseamnă doar galaxii, roiuri stelare și nebuloase.
În toamna anului 2026, Saturn este una dintre cele mai interesante ținte planetare. La sfârșitul lunii septembrie poate fi observat deja în timpul serii și rămâne vizibil o mare parte din noapte. Chiar și printr-un telescop astronomic de dimensiuni mai mici putem recunoaște sistemul său spectaculos de inele.
La sfârșitul lunii septembrie, Jupiter este încă mai degrabă o țintă pentru orele dimineții, însă pe măsură ce înaintăm în toamnă răsare tot mai devreme și devine treptat mai ușor de observat. Chiar și cu un binoclu putem vedea cei patru sateliți galileeni, iar prin telescop devin vizibile și benzile atmosferice ale planetei.
Ce să observăm mai întâi?
Dacă abia acum începi să descoperi cerul, nu trebuie să încerci să găsești totul într-o singură seară. Alege două sau trei obiecte mai ușor de identificat și petrece mai mult timp observându-le.
Pentru începători, Galaxia Andromeda, Pleiadele, Roiul Dublu din Perseus și Saturn sunt ținte excelente. Mai târziu poți încerca să găsești și obiecte mai slab luminoase.
Poți folosi o hartă stelară sau aplicații precum Stellarium și SkySafari, însă în timp merită să înveți și câteva dintre cele mai importante constelații. Dacă recunoști Pegasus, Andromeda, Cassiopeia și Perseus, orientarea pe cerul de toamnă va deveni mult mai simplă.
Ce instrument folosim pentru observațiile de toamnă?
Pentru a descoperi cerul de toamnă nu avem neapărat nevoie de un telescop mare.
Un binoclu de 8×42 sau 10×50 este excelent pentru observarea Pleiadelor, Galaxiei Andromeda, Roiului Dublu din Perseus și a câmpurilor stelare ale Căii Lactee.
Un refractor de 70–90 mm este potrivit pentru observații lunare și planetare, dar și pentru unele dintre cele mai luminoase obiecte deep-sky.
Cu un telescop Newton de 130–150 mm putem descoperi deja numeroase roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai slab luminoase.
Dacă suntem interesați în special de obiectele deep-sky, un telescop Dobson de 150–200 mm poate fi o alegere foarte bună, deoarece diametrul mai mare colectează mai multă lumină și ne permite să observăm obiecte mai slab luminoase.
Toamna este una dintre cele mai frumoase perioade pentru descoperirea cerului.
În septembrie ne mai putem lua rămas-bun de la constelațiile de vară. În octombrie, Andromeda, Pegasus, Cassiopeia și Perseus devin protagoniștii serilor, iar în noiembrie încep să apară și marile atracții ale cerului de iarnă.