Constelaţii minunate care pot fi observate pe timpul verii

Dacă pe timpul nopţii rugăm pe cineva să ne arate o constelaţie, cu siguranţă aceasta va fi Carul/Ursa Mare. Totuşi acest răspuns nu este în totalitate adevărat, deoarece, oficial, Carul Mare nu este o constelaţie, ci o grupare de stele (asterism). În schimb dacă i-am ruga să mai numească o altă constelaţie, mulţi nu ar ştii ce să răspundă.

Una dintre cele mai caracteristice constelaţii pe care o putem zări pe bolta cerească de vară este Cygnus, adică Lebăda, a cărei stele pot fi zărite în nopţile de august, în formă de cruce, aproape de zenit. Cea mai strălucitoare stea a constelaţiei este α Cygni, sau Deneb. Ochiul Lebedei este minunata stea dublă β Cygni sau Albireo; în telescop astronomic se pot observa

diferenţiat uriaşul roşu şi piticul alb.

Sub Lebădă se poate observa Aquilla sau Vulturul. Steaua sa cea mai luminoasă marcată cu α este Altair. La est de Lebădă şi de Vultur se află constelaţia Lyra (Lira). Cea mai strălucitoare stea a acestei constelaţii este Vega. Din această constelaţie face parte şi nebuloasa inelară (M51), care este, probabil, cea mai frumoasă nebuloasă planetară. Chiar si cu un telescop mic, nebuloasă arată uimitor.

Stelele cele mai strălucitoare ale celor trei constelaţii, adică Deneb, Altair şi Vega, formează una din formele geometrice de pe bolta cerească, adică Triunghiul de Vară.

La est de Triunghiul de Vară, stă „întinsă” constelaţia Hercule adică Hercules, care nu este uşor de localizat, dar pe care o vom identifica cu ajutorul constelaţiilor mai sus menţionate. Aşadar, vom începe cu Vega şi cu Gamma Cygni (steaua din mijlocul crucii constelaţiei Lebădă) şi le legăm cu o linie imaginară. Dublăm distanţa dintre cele două stele în direcţia stelei Vega, ajungem la trunchiul lui Hercule, un trapez format din patru stele pale. Din cele patru stele ale trapezului se întind în sus „picioarele” şi în jos „mâinile” lui Hercule. Capul lui Hercule atinge capul Dragonului (Draco), iar mâinile sale arată în direcţia Omului cu Şarpele

Razele stelei gigant, de culoare roşiatică, α Heculis sunt de 400 de ori mai mari decât cele ale Soarelui.
Tot din această constelaţie face parte singurul roi stelar globular care poate fi observat cu ochiul liber, M13 (bineînţeles, cu ochiul liber se poate vedea doar un punct).

La vest de Hercule se poate observa constelaţia Serpens, adică Şarpele şi Ophiucus adică Omul cu Şarpele, care se contopesc în totalitate. Constelaţia Şarpele este interesantă, deoarece este singura constelaţie care este formată din două părţi separate. Constelaţia Omul cu Şarpele se intercalează între Capul Şarpelui (Serpens Caput) şi Coada Şarpelui (Serpens Cauda). Aceste două constelaţii sunt văzute deseori ca o singură constelaţie. De asemenea este foarte uşor de localizat: trebuie doar să ne îndreptăm privirea la sud de Hercule pentru a putea observa minunata constelaţie dublă.

Piciorul Omului cu Şarpele se află chiar între alte două constelaţii, Scorpionul sau Scorpius şi Săgetătorul sau Sagitarius. Imaginea Scorpionului este foarte caracteristică: dispune de foarfece, are coada încovoiată, îndreptată în jos, ca un scorpion real. Ochiul său roşiatic este steaua Antares, este o stea gigant de culoare roşiatică, cu razele de 700 de ori mai mari decât cele ale Soarelui, care are şi un companion de culoare albă.

La stânga de Scorpion se poate observa Săgetătorul. Centrul acestuia este adeseori numit şi Asterismul Ceainic, deoarece seamănă cu un ceainic.

Între constelaţiile care formează Triunghiul Mare de Vară se pot identifica trei forme pale, Vulpea (Vulpecula), Săgeata (Sagitta) şi Delfinul (Delphynus).

Una din imaginile minunate de pe bolta cerească de vară este şi Calea Lactee, care trece peste constelaţiile Cassiopeia, Lebădă, Vultur şi Săgetător.
În dreapta constelaţiei Săgetătorului este cea mai largă, deoarece în această direcţie se află centrul galactic al acesteia.